20 de ani în Siberia – despre povestea Amintirilor din viață

“Aciastă dragoste și iubire de familie ni-a dat putere în toate greutățile și am putut rezista și ni-am sălvat viața.”

Anița Nandriș-Ciudla

Anul acesta, ca niciodată, mi-a fost greu să aleg cărțile de citit înainte de Crăciun. Voiam ceva potrivit pentru iarnă, poate ceva profund și captivant care să mă țină ancorată între pagini până când uitam de mine. Este dificil, mai ales, atunci când cărțile adunate pe parcursul anului vor să fie citite acum, în ultimele zile până la Revelion (probabil și în noaptea cu pricina).


Dorința mi s-a îndeplinit, dar într-un mod neobișnuit și clar nu cum mă așteptam: am văzut în bibliotecă acest volum cu o pictură în acuarelă pe copertă, o carte pe care mi-o dorisem încă din vară și care își aștepta “minuta”.


La baza celor “20 de ani în Siberia” stă manuscrisul Aniței Nandriș-Cudla, o femeie simplă din satul Mahala, Bucovina. A fost deportată în 1941 împreună cu soțul ei (pierdut de când i-au urcat în trenuri diferite) și cei trei băieți, singurii care au fost alături de ea în următorii 20 de ani petrecuți atât de departe de casă. Simple victime, neștiutori și speriați, au dus o viață în caznă, foamete și frică. Lucruri și mai rele s-ar fi întâmplat dacă Anița nu ar fi fost una dintre cele mai puternice femei despre care am citit vreodată.


A devenit capul familiei imediat ce a realizat că nu o să își mai vadă soțul, iar copiii depindeau în totalitate de ea. A muncit peste tot unde i s-a cerut pentru a avea 400g în plus de pâine în fiecare zi, tot pentru cei mici. A mers kilometri întregi pentru a culege niște fructe sălbatice bune pentru sănătatea băieților ei, deja mari și angajați în rândul pescarilor. A făcut închisoare într-un loc deja ostil. Iar cel mai tare o afecta starea celor trei fii: lipsa alimentelor, hainelor, spaima că s-a întâmplat ceva pe vasul de pescari și nu se vor mai întoarce la ea. Și lista de sacrificii continuă…


De ce am ales această carte si nu alta mai veselă, în spiritul Crăciunului? Am simțit că povestea Aniței, una cât se poate de reală și incredibilă, îmi va rămâne în suflet mult timp. Ca experiență de lectură este fascinantă: limbajul este unul simplu, popular bucovinean, dar pe cât se poate de emoționant. Ai impresia, cu fiecare frază, că această femeie incredibilă se află în fața ta, depănându-și amintirile în micuța ei bucătărie lângă sobă. Îți și imaginezi cum a ținut ascuns manuscrisul cu un scris caligrafic si ordonat, până când i l-a încredințat nepotului ei pentru a-l aduce în România. Curajul nu a părăsit-o niciodată.


Îmi place, mai ales în perioada sărbătorilor, să mă gândesc la oamenii dragi și speciali. Anița, pentru care dragostea a însemnat totul, cu siguranță se numără printre ei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: